Rezultatele pentru tagg-ul ‘zgomot’

Masuri de diminuare a zgomotului

Posted on mai 7th, 2010 by admin  |  No Comments »

Expunerea la zgomote puternice, la locul de muncă, poate cauza vătămări ireversibile ale auzului şi accidente de muncă, putând totodată să se constituie într-un factor care contribuie la apariţia altor probleme de sănătate.

Surse de zgomot in constructii

  • utilizarea explozibililor (cum sunt detonarea încărcăturilor explozive sau uneltele cu cartuş exploziv);
  • uneltele cu impact (cum sunt perforatoarele de beton);
  • echipamentele acţionate pneumatic;
  • motoarele cu ardere internă.

 

Masuri de diminuare a zgomotului

  • Evaluarea
  • Eliminarea
  • Combaterea
  • Instruirea personalului

 

Evaluarea zgomotului

Expunerea lucrătorilor la zgomot trebuie evaluată, iar angajatorul trebuie să acorde o atenţie deosebită următoarelor elemente:

  • nivelul, tipul şi durata expunerii, inclusiv orice expunere la zgomot cu caracter de impuls sau de impact, precum şi eventualitatea aparenţei lucrătorului la un grup de risc particular;
  • în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, orice impact  asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor rezultat din interacţiuni între zgomot şi vibraţii, precum şi între zgomot şi substanţe ototoxice(substanţe care pot vătăma urechea) din mediul  profesional;
  • orice impact indirect asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor rezultate  din interacţiuni  între zgomot  şi semnalele de avertizare sau alte sunete care trebuie  păstrate  pentr a reduce  riscul  de accidente;
  • extinderea expunerii la zgomot peste orele normale de lucru, pentru care răspunderea revine angajatorului;

 

Eliminarea zgomotului

  • Producerea zgomotului trebuie eliminată, oriunde este posibil.
  • Aceasta se poate obţine prin schimbarea metodei de construcţie sau de lucru.
  • Acolo unde acest lucru nu este posibil, zgomotul va trebui combătut.

 

Combaterea zgomotului

Protecţia lucrătorilor faţă de zgomot, prin utilizarea unor măsuri tehnico-organizatorice, presupune trei paşi:

  • combaterea zgomotului la sursă;
  • măsuri colective, incluzând organizarea muncii;
  • mijloace individuale de protecţie a auzului.

 

Combaterea zgomotului la sursa

  • utilizarea unui utilaj care emite mai puţin zgomot;
  • evitarea impactului metalului pe metal;
  • atenuarea zgomotului sau izolarea componentelor care vibrează;
  • amplasarea de atenuatoare de zgomot;
  • efectuarea întreţinerii preventive: pe măsurã ce piesele componente se uzează, nivelul de zgomot poate creşte.

 

Masuri colective de combatere a zgomotului

  • izolarea procedurilor care implică emisie de zgomot şi restricţionarea accesului în zonele zgomotoase;
  • atenuarea propagării zgomotului aerian, prin utilizarea de incinte şi ecrane fonoizolante;
  • utilizarea de materiale fonoabsorbante, pentru reducerea sunetelor reflectate;
  • organizarea lucrului în aşa fel încât timpul petrecut în zonele zgomotoase sã fie limitat;
  • planificarea activităţilor producătoare de zgomot, astfel încât desfăşurarea acestora să afecteze un număr cât mai mic de lucrători;

 

Masuri individuale de protectie a auzului

Mijloacele individuale de protecţie a auzului trebuie utilizate ca ultimă soluţie. Atunci când sunt utilizate, trebuie respectate următoarele principii:

  • antifoanele trebuie purtate efectiv, iar utilizarea acestora trebuie impusă şi urmărită;
  • antifoanele trebuie să fie adecvate atât genului de activitate, cât şi tipului şi nivelului de zgomot, şi să fie  compatibile cu restul echipamentului de protecţie;

 

Instruirea personalului

Instruirea are un rol important în combaterea zgomotului.

Instruirea trebuie să aibă un caracter cât mai specific cu putinţă. Lucrătorii din sectorul construcţii sunt adesea policalificaţi, utilizând multe unelte diferite.

Ei trebuie să ştie cum să minimizeze expunerea la zgomotul provenit de la fiecare dintre acestea, iar o atenţie specială trebuie acordată lucrătorilor noi.

Controlul medical

În cadrul examenelor medicale la încadrare şi periodice este necesar să se ţină seama de o serie de factori ca sensibilitatea la zgomot, vârsta şi sexul, diferite afecţiuni ale urechii, precum şi starea generală a lucrătorului.

În raport cu intensitatea zgomotului, de timpul de expunere, de vârstă şi vechimea profesională, lucrătorii expuşi acestei noxe pot prezenta  scăderi ale auzului, fapt pentru care aceştia au dreptul la un control medical adecvat.